11 ani de libertate

Știți cum e să respiri libertatea absolută? Să vă povestesc pe scurt, adică așa încerc, cu toate că simt că voi fi prea lung pentru timpul vostru.

Păcăleală adevărată. Pe 1 aprilie 2009, lucram la România liberă la secția investigații. M-a sunat tanti de la personal, în timp ce redactorul-șef Dan Turturică făcea glume cu secretara, chiar în fața biroului meu. Și pregătise bine ziua. Încercaseră șefii de mai multe ori să-mi găsească nod, ba la norma de articole, ba ca sunt mult plecat pe teren. Ei bine, știam ce urmează. Elegant, am fost anunțat că sunt restructurat economic. Era anul de criză după ce America a fost lovită crunt. Am acceptat cu bucurie, am dat apoi ziarul în judecată, iar peste doi ani firma a fost obligată de instanță să mă reangajeze. Am fost plătit un an, fără să merg o zi la muncă și tot mi-au rămas datori. Pe atunci aveam de doi ani blogul Reporter Virtual și se ocupa de domeniul vieții mele: presa. Știam că urmează măsuri dure în presă, iar cei vocali (indiferent de calitatea profesională) vor fi zburați. Chiar și eu, care aveam cele mai multe vizualizări pe internet, eram chemat la diverse televiziuni pentru anchetele mele și-n 2008 luasem premiul Clubului Român de Presă pentru cea mai bună anchetă.

Cum mi-am tăiat craca de sub picioare. În situația dată, aveam o singură posibilitate de angajare: la Adevărul. Libertatea însă avea un parfum fantastic. Am început cu frenezie să caut mizeriile șefilor și patronului Dinu Patriciu, apoi i-am executat pe toți pe blogul meu. Fix la o lună am reușit performanța să-mi rup mâna dreaptă. Vă dați seama ce înseamnă să scrii și să editezi cu una singură și aia stângă? Cu toate astea, am avut trafic triplu. Revin. Peste un an, șeful suprem a fost dat afară ca o măsea stricată, iar eu am dat primul știrea pe 1 aprilie 2010. Îl cheamă Răzvan Cornețeanu și mi-a fost un adversar redutabil. În afară că mă pomenea de rău în fiecare interviu, a reușit chiar să blocheze blogul meu, pentru că era cel mai accesat din redacție. Angajații aflau de la mine ce li se întâmplă, iar el dorea să-i țină în întuneric. Băieții deștepti au folosit proxy și tot m-au citit, la fel ca toate redacțiile, majoritatea devastate de restructurări.

Zborul și picajul. Trei ani treaba a mers perfect, iar eu am reușit o aroganță: să-mi fac reclamă tv pentru cel ce devenise site. Primul blog cu reclamă la televizor e ceva totuși. În 2012, aveam câțiva colaboratori (chiar și Cristoiu printre ei), lucrurile erau perfecte și telefonul suna întruna, mi se luau interviuri la radio, tv, național și internațional, eram invitat să susțin conferințe în țară și străinătate, dar libertatea mea deranja. Toți clienții de publicitate (și aveam așa de mulți încât nu aveam loc de bannere noi pe site) au oprit plata contractelor, pe diverse motive. Motive care au ținut cinci luni. A trebuit să iau o decizie, că fără bani n-ai cum să te miști. Așa că l-am întrebat pe primul meu client dacă e de acord să ne asociem sau să cumpere site-ul. Oferta lui a fost ca eu să trăiesc cu aer un an de zile, timp în care el îmi plătește colaboratorii, nu și pe mine, iar la final împărțim dacă avem ce. El spusese că vrea să cumpere dacă am de gând să vând vreodată. Proastă ofertă. Și atunci mi-am sunat dușmanul no 1: pe Cornețeanu. A bătut palma instant, în condițiile mele, ba chiar a plusat financiar. Urma să rămân cu 30% acțiuni, restul fiind împărțite între foștii șefi din holdingul lui Patriciu (Laurențiu Ciocăzanu, Adrian Halpert și Răzvan), apoi să ocup funcția de redactor-șef și transformăm site-ul în portal. S-a întâmplat asta, dar nu cum am stabilit: să fie angajat cel mai bun om pe domeniu (politica, economie șamd) și să dăm exclusivități, nu preluări. Așa cum făceam eu pe domeniul mass media, nu agregatoare de știri.

Tentative eșuate. Înainte de expirarea contractului meu ca redactor-șef, în 2014, de ziua mea, am demisionat elegant și de comun acord, am vândut restul acțiunilor și am încercat iar libertatea absolută. De atunci, telefonul meu sună rar de tot, la fel ca atunci când am plecat de la România liberă vreo două luni. Paria deodată. În fine, aveam ceva bani de plecat la drum într-o nouă aventură online, așa că am lansat site-ul știriexclusive.ro în 2015. Multă bătaie de cap și cheltuială peste măsură. Aveam și doi clienți de publicitate, promisiuni de mai multe contracte, care s-au risipit în vânt după primele luni, în care anchetele au deranjat. M-am gândit că poate e momentul să nu mai supăr chiar toți clienții și să revin la lucruri mai pașnice, gen cultură. Așa s-a născut Lumeabună.ro. Promisiuni nenumărate de colaborare voluntară, că banii au dispărut, dar și de susținere, ba chiar parteneriate cu milionari din topul Forbes. După scurt timp, toate s-au dovedit vorbe în vânt. Am abandonat ideea, pentru că orice om trebuie să mănânce, chiar dacă-i jurnalist. Și eu prefer să mă îndop la cină cu parizer, dar alături de prieteni și oameni buni, decât cu dușmanii care-mi oferă icre negre pentr a-mi închide gura. Slavă Domnului, am prieteni care m-au ajutat suficient să mai văd un răsărit și încă un apus.

Supraviețuirea. Așadar de atunci am mai scris pe ici-colo, am făcut anchete financiare pentru firme din străinătate sau rapoarte de marketing. De supraviețuire, dar fără abdicarea de la principiile presei. Și am călătorit mult prin țară cu prieteni dragi (fotografia e din Ardeal, unde sper să mă mut cândva). Ah, da, și am  bifat peste 100 de cv-uri la site-urile de joburi. Am primit un singur telefon de la un tip care dorea să facă o televiziune dedicată PSD. Evident că am mers mai departe și mi s-au închis nenumărate uși, care erau întredeschise, iar un politician important mi-a zis la un moment dat: Tibi, da-o dracului de deontologie și ai să trăiești bine. N-am dat-o și încă trăiesc. Acum două zile chiar am primit o ofertă neașteptată: Tolontan mi-a propus o colaboare cu ziarul Libertatea. Deja am publicat acolo. Sper să țină, pentru că ziarul e total schimbat și mi se pare cel mai bun de pe piață la ora actuală.

De la început. Totuși, azi, pe 1 aprilie 2020, am spus să dau drumul acestui proiect: Cronicarul (pagina de like e aici). Îl aveam de ceva vreme în minte. Va fi un monitor media mai mult, dar voi avea articole exclusive și ceva mai de blog, pe care le găsiți la categoria Personal. Nu promit că voi rupe norii, dar promit să încerc. Pas cu pas, că nici eu nu mai sunt tânăr dupa 27 de ani de presă. E un proiect pornit fără bani, fără colaboratori și fără promisiuni de finanțare, ci doar din pasiune pentru meserie. Este și ultima încercare de a fi liber total. Pentru că sunt realist, dacă și acum va scârțăi, voi renunța la ideea de libertate absolută și mă voi angaja sclav să scriu cărți. Da, știu că mulți le vreți, iar eu mai mult ca voi, dar până la ultima pagină a romanului trebuie să-mi beau cafeaua, să-mi fumez țigara și musai să manânc ceea ce-mi place cel mai mult: gazetărie pe pâine.

În concluzie,  libertatea e un aer tare, de munte, rece și curat, dar nu-i ușor de respirat. E însă fantastic! De aceea, am smuls o pană din aripa unui vultur și i-am aranjat-o Cronicarului după ureche. Să nu uite de înălțimi.

23 de comentarii la „11 ani de libertate”

  1. Mult succes, Tibi.
    Personal cred ca ai o potentiala piata destul de consistenta.
    E tot mai limpede ca circulatia informatiei este acum cea mai vasta, mai profunda si mai facila din istorie. Oamenii vor sa stie despre tot, cat mai amanuntit si o pot face mai usor, mai repede, mai ieftin ca niciodata.
    Dar.. la fel de lesne se misca si dezinformatia.
    AICI e cheia!
    Din ceea ce circula acum probabil 70-80% e falsa informatie. Poate fi si doar 30%, cand nu mai sti in cine sa ai incredere, TOTUL e pus sub semnul intrebarii. Daca reusesti sa castigi increderea ai succes. Nu volumul, ci calitatea. Asta e marfa de care piata are nevoie si pe care cred ca o poti livra 😉
    Inca o data,succes !

    Răspunde
  2. Mult succes Tiberiu! Mi-ar placea sa povesteti mai multe despre fostii barosani din presa pentru ca banuiesc ca ai avut numeroase experiente cu ei. Oricum, succes cu Libertatea. Am ramas placut surprins cand ti-am citit numele (si articolul) pe site-ul lor 🙂 . Succes!

    Răspunde

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: