Interviu cu Christine Demeter despre Școala în pijamale


Christine Demeter este fondatoarea proiectului educațional AHA!Edu și membru în Grupul Civic „Părinții cer schimbare”, o comunitate online de părinţi care încearcă să se implice activ pentru a produce o schimbare a educației din România. Unul dintre motto-urile comunității este „Fiecare copil este valoros în felul lui şi rostul şcolii este sa descopere acest lucru. Ne dorim o şcoală în care fiecare copil este valorizat”. Christine Demeter a răspuns întrebărilor Cronicarului despre ce și cum se întâmpla în acest moment cu sistemul de învățământ din România, despre copii și perspective.

Christine, care este cea mai mare provocare în acest moment pentru părinții din comunitatea voastră?

Principala provocare este că acum avem nevoie să ne reinventăm. Ca părinte, este un moment în care simt că ne asumăm cea mai mare parte din educația copiilor nostri. Este greu și implică multă rabdare, înțelegere, luciditate și multă dorința de adaptare. Am căpătat atribute noi: suntem profesori, devenim colegi de clasă și prieteni de pauze pentru copiii noștri. Încercăm să acoperim acele goluri care apar, și să reducem distanțele dintre copiii nostri, școală, profesori și colegi. Școala a capătat o altă dimensiune: nu mai este doar o sală de clasă cu bănci și catedră, este o pagină de web sau un grup de whatsapp plin cu mesaje referitoare la lecții și teme. Școala s-a mutat acasă, în camera proprie cu un laptop și un telefon și se face în …pijamale, cum spune copila mea.

Ca părinte, devenit cadru didactic suport, descoperi că ai propriile tale limitări, chiar dacă unii depun efortul să își ajute copiii cu lecțiile noi și cu temele. E greu atunci când și tu trebuie să lucrezi de acasă și încerci să păstrezi un program care să mulțumească pe toată lumea. Dar, asta este: când ești pe Titanic, nu strigi la ghețari, scoți bărcile de salvare!

Cum funcționează școala on-line? Este eficientă?

În această perioadă, procesul didactic on-line se desfășoară pe baza unor recomandări venite din partea Ministerului Educației și în funcție de cum fiecare școală sau profesor a înțeles să continue actul de predare. Unii profesori au înțeles că acum se vor face recapitulări ale materiei deja parcurse, alți profesori au continuat să predea lecții noi însoțite de teme, si o altă categorie a ales să nu facă nimic. Cum se realizează această predare ține de creativitatea și dorința de implicare a fiecărui profesor în parte: lecții scrise pe hârtie, poză și atașată pe whatsapp sau pe o platformă pusă la dispoziție de către școală (acolo unde a fost posibil), lecție întregistrată video și transmisă în același fel sau chiar lecții live, cu interacțiune profesor-elev.

Până acum am vorbit de cazurile ideale. Există și situații în care tehnologia nu există, sau pur și simplu profesorii sau elevii nu știu să o utilizeze, astfel că, de unde se dorea ca ea să fie un instrument de lucru a ajuns să fie o corvoadă.Cât despre cei care nu dispun de un telefon sau un laptop sau de conexiune internet..aici există probleme de natură socială, economică sau de poziționare geografică. De unde învățământul trebuia să fie gratuit, echitabil și egal..acum nu mai poate fi vorba despre respectarea acestor criterii.

Copiii cum se descurcă în această perioadă?

Noi suntem cei care le insuflăm starea de spirit din această perioadă și le calibrăm eforturile. Când spun noi mă refer la noi, adulții: părinți, profesori, persoanele publice care  transmit mesaje în acestă perioadă pe toate canalele de comunicare posibile și disponibile. Îi văd obosiți, nesiguri, temători, epuizați. Nu au primit un mesaj clar, unitar pentru ce au de facut în această perioadă, deși fac ceea ce li se spune. Observă diferențele în felul de predare al fiecărui profesor: unii avansează cu materia, alții fac recapitulări. Unii profesori vorbesc despre evaluări și notare online, despre absențe, alți profesori despre faptul ca vor avea ocazia să reia acestă materie predată online.

Mă gândesc la elevii care vor avea de susținut examene de admitere si bacalaureat în acest an. După aproape o lună de școală online, nu știu încă ce, cum, când și dacă vor putea susține examenele.

Ce se întâmplă cu copiii din grupele defavorizate, cei care nu au acces la tehnologie, procentul fiind foarte mare?

Problemele actuale de acest gen vor avea repercusiuni majore în viitor sub forma: abandonului școlar (și nu din vina lor, de data aceasta), analfabetismului (chiar si funcțional), excluderea socială….As vrea să cred că există soluții, deși la nivel centralizat nu am auzit să se facă demersuri concrete în acest sens, cred, și sper, în soluțiile și schimbările în bine la nivel periferic, local. Și aici sper ca actorii locali să se implice sau comunitatea locală să ajute. E dureros că mai există și astfel de categorii sociale…O societate poate evolua dacă fiecare membru al ei evoluează.

Dar sunt și foarte mulți profesori care nu pot sau știu să acceseze tehnologii de predare.

Da, există cadre didactice care nu stăpânesc această tehnologie și acum cu greu fac față provocărilor. Nu sunt părtinitoare, însă nu au fost solicite astfel de competențe la încadrare.  Nu au existat și nu există cursuri pentru dezvoltarea acestor competențe și abilități. Acum diferența se face între cei care au fost și sunt autodidacți (exact ceea ce li se cere și elevilor) și cei care au răspuns doar unor cerințe punctuale. Iată cum cei care doresc să obțină rezultate bune au nevoie de studiu individual și de muncă suplimentară! Sună cunoscută formularea, nu?

Dar, până la urmă, există o reglementare legală care să justifice cursurile on-line?

Nu știu să existe astfel de reglementări. Sper ca măcar de acum înainte să se propună reglementări cadru pentru ca profesorii, dar și elevii să utilizeze această metodă de predare – învățare, fără a se renunța la metoda tradițională. Mă gandesc că ar fi utilă pentru a acoperii situațiile în care elevii lipsesc sau profesorii nu își pot tine orele. Și asta în condiții normale.

Pe de altă parte, efectele pozitive secundare se vor arata și în debirocratizarea sistemului de învățamânt, cu evidențe centralizate de predare, evaluare și notare. La fel ca și manualele cât și numărul de ore stabilite per materie, programa școlară ar trebui adaptată noilor condiții.

O programă școlară modificată? Sau este doar o formulă de compromis pentru a mai calma părinții?

Discuțiile referitoare la modificarea numărului de ore (a planurilor cadru), a programei și a manualelor școlare erau demarate înainte de a ne confrunta cu măsurile impuse de COVID 19. Avem o lege promulgată prin care se reglementează reducerea numărului de ore, ceea ce constituie premisa modificărilor de conținut pentru fiecare materie. Acum, în actualele condiții, probabil că se va ține cont și de faptul că materia predată nu a fost în totalitate acoperită și că, prin suspendarea cursurilor, nu toți elevii au beneficat de continuarea studiilor online.

În condițiile în care nimeni nu își dorește înghețarea anului școlar, sunt bine de luat în calcul alternative și scenarii de compromis, dar care să facă legătura cu următorul an școlar. Aceasta ar însemna: fie un semestru prelungit cu comasarea materiei rămase, fie reluarea acestei materii cu începere din anul școlar următor.

Ceea ce ne dorim noi, elevii, părinții și profesorii, este ca, indiferent de cum, dacă și când se vor relua cursurile, indiferent de cum se va încheia acest an școlar, să avem un plan clar, unitar de continuare a acestui semestru.

Ce soluții credeți că ar trebui găsite pentru finalizarea anului școlar?

În acest moment, așa cum spuneam, procesul educațional se desfășoară pe baza unor recomandări formulate de Ministerul Educației și implementate la libera alegere la nivel de școală și profesori. Închiderea anului școlar inseamnă o decizie bazată pe cum vor evolua lucrurile până atunci. Există elemente și infomații care lipsesc, și acestea țin de restricțiile impuse de situația de urgență în care ne găsim.

Dincolo de aceste necunoscute, un lucru este sigur, și anume suspedarea cursurilor nu înseamnă  întreruperea și încetarea actului educațional. Cum se întâmpla acesta, care sunt mijloacele prin care se realizează, acestea sunt aspectele concrete care trebuie gândite și reglementate acum. Au trecut deja trei săptămâni de la suspendarea cursurilor și tot nu există reglementări clare. Abia după aceea se pot identifica alternativele de cum se poate finaliza anul școlar.

Fiecare alternativă poate să corespundă unui scenariu care să răspundă la întrebările CUM și CÂND se va finaliza anul școlar 2019 – 2020.

Varianta 1: revenirea la școală până la finalul semestrului al doilea: se va lua în calcul doar materia predată până la suspedarea cursurilor. Materia restantă va fi inclusă în programa anului școlar următor.

Varianta 2: prelungirea semestrului după 15 iunie, comasarea materiei rămase și susținerea examenelor cu un declaj.

Varianta 3: revenirea la școală și finalizarea anului școlar abia în toamnă, cu susținerea examenelor abia la această dată. Aceasta ar însemna un decalaj pentru înscrierea în învățământul universitar.

Varianta 4:  Soluții diferențiate de finalizare a anului școlar în funcție de anii terminali pentru care se vor măsuri specifice.

Varianta 5: Înghețarea anului școlar, nu este o soluție dezirabilă, pentru că aceasta implică decalaje majore pentru învățământul preuniversitar și cel universitar.

Ce ar trebui să facă părinții acum în această perioadă?

Cred că acum este un bun prilej să ne apropiem de copiii noștri, să comunică mai mult cu ei, să îi ascultăm și să îi încurajăm în ceea ce fac sau își propun să facă.

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: