Cristoiu, epava presei comuniste

Dacă te joci c-un boț de plastilină, oricum l-ai mototoli, poți modela un cartof aproape viu, care să semene cu figura lui Ion Cristoiu în emisiunea sa de pe youtube. Loc de refugiu gazetăresc, unde bate câmpii măcar în singura emisiune văzută de mine, pentru că analiza Cazul Cercel. După multă lălăială, de parcă și-ar fi dezinfectat ceaiul cu spirt, ochelarii maestrului s-au aburit de la o idee. Iohannis a inventat documentul și acum salvează situația, a tunat bătrânelul condeier. De fapt, Cristoiu habar nu avea despre povestea Vacanța Mare, dar atacă furibund zidurile de la Cotroceni cu fruntea sa brăzdată de multe semne de întrebare și nu cu răspunsuri, cum face un jurnalist.

Scurt istoric. Documentul Vacanța Mare este ciorna unui proiect scris pe genunchi de Cercel-Streinu și subalternii săi de la Institutul Balș. El a fost publicat de Mediafax. Conține nouă pagini și-l puteți descărca de aici. Există! Fără niciun dubiu. I-am luminat astfel fruntea maestrului cu această dezvăluire la îndemâna oricărui cetățean cu internet. Și nu, ciorna n-are putere de lege, că asta era altă întrebare cu semnul mirării alături de imaginea aceluiași cartof din plastilină. Sunt aberațiile altui comunistoid, care bântuie lumea medicală cu fabulații, fără să i se clintească un fir de părul bălai ca unei oi pârjolite, ba nici scaunul de sub fundul lipicios. Citez doar patru: gripa aviară va ucide două milioane de persoane și 20.000 de oameni vor muri de la cea porcină (n-a nimerit deloc în ambele cazuri), plus Covid-19 e un virus mai slab ca gripa de zece ori și spirtul e inutil în protejare.

Revin la Ion Cristoiu, tăticul și mămica găinii vii care năștea pui în ziarul său de odinioară: Evenimentul zilei. Să ne aruncăm privirea spre trecut.  Tânărul de odinioară a debutat la Viața Studențească în 68, unde, după o vreme, a ajuns redactor-șef adjunct, funcție de care s-a agățat apoi la Scânteia Tineretului și Tineretul Liber, iar în 87 a scăpat de coadă. A devenit redactor-șef la revista Teatru. Cred că vă imaginați că nu orice român avea astfel de poziții în timpurile cenușii ale comunismului. Deci, tovarășul Cristoiu avea 20 de ani de presă socialistă la revoluție, când a început să facă gazete și să scrie pentru altele. Așa a intrat în istorie cu cea mai mare sumă plătită de un gazetar drept despăgubiri: 650 de milioane de lei pentru două editoriale în care colporta minciuni. Anul trecut a mai pierdut un proces în care nega că a colaborat cu Securitatea și l-a chemat la judecată pe Mădălin Hodor, istoric la CNSAS, care a dezvăluit informația și porecla maestrului: Coroiu.

Concluzii. Așadar, acum sunteți puși în temă despre cine vorbim. Un gazetar pensionar (71 de ani), cu o carieră fruntașă în presa comunistă, cu procese de calomnie și insultă pierdute, c-un trecut de colaborator al Securității, cu emisiuni la posturile altor foști comuniști, respectiv Voiculescu și Păunescu (a avut o emisiune la B1). Suntem însă în democrație și toți putem să ne manifestăm , inclusiv maestrul, apoi să citim și vedem orice avem chef. E libertate și e bine să profităm de ea în cunoștință de cauză. Eu sper să fie ultima oară când scriu despre această epavă a presei comuniste.

Personal. Mărturisesc că articolele sale n-au fost vreodată  pe gustul meu. Le-aș putea descrie așa: lungi, alambicate, cu logica fracturată uneori și fără condimente. La fel cum vorbește acum de unul singur. Nu, nu-mi este antipatic, că l-am întâlnit, ci are ceva…de vierme care a ieșit dintr-un cartof, el semănând mult cu leguma. Deci, cu senzația asta stranie am rămas după cafeaua băută în biroul său celebru. Culmea ironiei e că inegalabilul Ion Cristoiu a fost cel care a scris pentru mine (la un fost site de-al meu) și niciodată eu pentru el. Ba chiar m-a făcut să pierd ceva bani în urma unui editorial. Mulți. Dar nu regret, pentru că independența editorială e pe primul loc. Păcat ca la vârsta sa n-a reușit să se desprindă de obiceiuri și tovărășii nefericite, apoi să învețe că nu te poți da ficior șarmant și teligent, când armele tale atârnă diforme ca în tablourile lui Dali. Dacă ajung veodată așa, las vorbă să mă împușcați cu bormașina sau să mă faceți feliuțe cu sapa.

Din Seria Portretele Cronicarului

3 comentarii la „Cristoiu, epava presei comuniste”

    • Din mai multe motive. 1. Nu e prost deloc, ci doar face pe tampitul in emisiunile astea penibile. 2. Am crezut ca are ceva de spus si ca se va reinventa in online pe vremea aia. 3. Nu mai avea unde sa scrie si nu mi se parea corect, chiar dacă eu nu-l citeam nici inainte. 4. Si nici nu a fost vorba de bani. Ca urmare, dupa ce a scris cateva luni, a plecat pe sest la B1tv, unde si-a facut o emisiune. Din pacate, eu l-am mentinut pe el activ, dar textele lui erau prea slabe sa aiba trafic. Dar ma bucur daca am facut ceva bun pentru oricine nu comite vreo crima sau alta fapta oribila. Sa fie sanatos!

      Răspunde

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: