Am avut marele noroc să-mi petrec o zi cu Regele Mihai I. Ideea mi-a trecut prin cap într-o zi friguroasă de iarnuarie. Am sunat și a doua zi dimineață îmi beam cafeaua cu Majestatea Sa. De aici s-a născut un reportaj, care a fost ușor amputat editorial, apoi publicat într-o formă acceptabilă în ianuarie 2007 pentru Evenimentul zilei. A fost și ultimul articol pentru Evz. Apoi a dispărut de pe site, dar l-am păstrat într-un folder și-l republic de Ziua Regalității. Cândva, într-o carte de amintiri gazetărești, voi scrie și despre partea din spatele cortinei.
EXCLUSIV. Evenimentul zilei a intrat în programul Casei Regale de la micul dejun, la întâlnirile oficiale, o plimbare prin Capitală, la prânz și apoi la cină
Atmosfera de muzeu de la Palatul Elisabeta devine plină de viață atunci când apare Regele Mihai I. Majestatea Sa pare desprins din tablourile ce îmbracă zidurile cu istorie, iar pașii îi sunt ușori ca ai unui copil, la fel ca privirea limpede. Serios inițial, vorbăreț după și chiar jovial spre finalul întrevederii.
Sunt cele trei etape de transformare a ultimului monarh de viță nobilă al României, pe care le cunoști doar dacă ai norocul să-i fii alături câteva ceasuri.
Reporterul Evenimentului zilei a avut ocazia unică de a petrece o zi cu Majestatea Sa. De la micul dejun până la cină.
Micul dejun: doar o cafea
În fiecare zi, Regele se trezește între 7.30 și 8.00, iar micul dejun îi este servit la 8.30, în salonul cu bârne. Un loc extrem de călduros, la propriu și la figurat, în care tavanul chiar este traversat de bârne. Camera plină de istorie are un singur element care îi tulbură atmosfera conservatoare: aparatul de aer condiționat.
De ani buni, Majestatea Sa preferă să-i fie adus un singur fel: cafea cu lapte și zaharină. Atât. Iar în acest timp citește presa. Numai ziare care apar în România.
În funcție de program, alături îi sunt Regina Ana, Principesa Margareta și Principele Radu. În ziua în care EVZ a avut prilejul să o petreacă cu monarhul, la micul dejun și-a făcut apariția Alteța Sa Principele, care i-a turnat și i-a servit cafeaua regelui. După o serie scurtă de disertații pe tema brandului românesc și a nemulțumirii că pe banii românești nu se află niciun voievod, fostul actor s-a retras. Avea cu totul alt program, iar timpul nu i-a îngăduit decât un sfert de ceas.
Locul său a fost luat imediat însă de fiica regelui, Margareta, desemnată succesoare la tron, care s-a așezat exact lângă tatăl ei. Principesa a preferat să mănânce un sfert dintr-un fruct curățat de coajă. „Am cam exagerat de sărbători”, ne șoptește zâmbind viitoarea șefă a Casei Regale, explicând astfel de ce renunță la micul dejun.
„Ne-am căsătorit catolic cu ajutorul Prințesei Grace”
Îmbrăcat într-un sacou clasic, cu o cravată de lână 100%, pantaloni drepți și pantofi comozi din piele de reptilă. Așa și-a făcut apariția Majestatea Sa.
Cu pași ușori, dar siguri, regele a venit ferm spre noi, ne-a strâns de mână, apoi s-a așezat într-un colț al canapelei gălbui, pentru a ne fi mai aproape.
La peste 85 de ani, Mihai I pare mai plin de vigoare decât toți angajații Casei Regale, iar privirea de albastru-oțel este cea care te face să-ți ții respirația atunci când vorbește. După prima gură de cafea, regele a condus dialogul spre istorii îngropate în memorie. „Mi-a fost destul de greu după ce am fost forțat să renunț la conducerea României, pe 30 decembrie 1947. Știți că am fost șantajat cu lichidare a sute de studenți, dacă nu abdic. M-am întâlnit cu principesa Ana de Bourbon-Parma la căsătoria principesei Elisabeta a Marii Britanii cu ducele de Edinburgh, verii mei. Am cerut-o la scurt timp de soție, dar a acceptat abia în Elveția, când eu nu mai eram rege. Apoi ne-am căsătorit în Grecia, pe 10 iunie, unde ne-a primit călduros Regele Paul”, își amintește monarhul.
„Pentru că nu mai eram rege, abia am găsit un loc în care să ne căsătorim. Deodată, nu ne mai cunoștea nimeni. Ne-am cununat doar în religia ortodoxă, pentru că Papa Pius al XII-lea s-a împotrivit unei astfel de căsătorii. A avut un singur motiv: i-am spus de la început că toți copiii mei vor fi ortodocși, chiar dacă cununia va fi mixtă. Nu a acceptat, iar eu nu am renunțat. După 20 de ani, am reușit să ne cununăm în religia catolică, cu intervenția Prințesei Grace, care a vorbit cu preotul ei, iar acesta, cu Papa”, ne-a povestit Regele, care s-a întristat brusc când și-a amintit că toate rudele sale de viță nobilă i-au întors spatele după ce a renunțat la tron.
Supraviețuitor cu ajutorul unei ferme de găini
Majestatea Sa a fost obligat să părăsească România în iarna anului 1948, imediat după ce, pe 30 decembrie ’47, a semnat renunțarea la tron.
După o scurtă ședere la Lausanne, familia regală s-a mutat în Anglia, la Bramshill House, în Hampshire, și la Ayot St-Lawrence, în Hertfordshire.
Regele Mihai și Regina Ana nu aveau suficienți bani pentru a se întreține, așa că au înființat o fermă de pui, fermă cu ajutorul căreia au trăit decent șase ani.
Nici guvern legionar, dar nici comunist
Regele a preferat să treacă repede peste aceste aspecte. Între timp, s-au scurs zeci de minute, iar suveranul se uita spre teancul de ziare. Deasupra se afla Evenimentul zilei, în care o știre anunța decesul lui Ion Dincă, considerat „mâna de fier” a lui Ceaușescu. Majestatea Sa se abține de la comentarii, dar pare dispus să răspundă la absolut orice provocare. Chiar și la rugămintea de a rescrie istoria. „Nu am avut încotro. Am fost șantajat, dar așa ne-a fost soarta, iar ea nu putea fi schimbată. Dacă ar fi să aleg între un guvern legionar și unul comunist… m-aș abține. Nu am fost de acord cu politica niciunuia, dar nu a fost în puterea mea să fac ceva”, a precizat Regele Mihai I, care pentru arestarea lui Antonescu a fost medaliat de Stalin, dar și de președintele SUA.
Trece imediat peste politica din anii ’40 pentru a-și aduce aminte de „Clubul celor 15”. „Nu știu de ce 15, dar acolo erau numai vânători de munte. Nu făceam decât excursii pe munte. Asta era toată activitatea”, spune suveranul despre unul dintre primele cluburi din care a făcut parte.
Două ceasuri între sute de scrisori
După micul dejun, regele are în România același program: se retrage în biroul de la parter. Același, dintotdeauna. Într-un cadru intim, plin cu fotografii, tablouri, cărți, dar și cu două mașini și un avion în miniatură, Mihai I își citește corespondența la un birou din lemn masiv. Este locul din care Andrei I. Vîșinski, adjunctul ministrului de Externe al URSS, a plecat trântind ușa. Fusese refuzat de rege pentru formarea unui guvern condus de Petru Groza și înlăturarea celui actual, coordonat de generalul Nicolae Rădescu.
„Și acum se mai vede crăpătura din perete făcută de Vîșinski, când a trântit ușa”, râde regele, satisfăcut de replica pe care i-a dat-o atunci comunistului.
Propoziția este penultima rostită de suveran înainte de a trece la lecturarea scrisorilor. A primit 320 numai de sărbători. Le răspunde la toate, chiar dacă o parte dintre ele sunt cereri pe care nu are cum să le îndeplinească.
„Oamenii îmi cer pământ, televizoare, mai mulți bani la pensie. Ei cred că eu am puteri mai mari decât sunt ele de fapt. Poate, dacă aveam domeniile Coroanei, îi ajutam. Acum, doar cu medicamente mai pot să-i sprijin”, încheie regele.
Doar la lumina care străbate geamul larg, Majestatea Sa citește scrisorile și le răspunde. Nu la mașina de scris și nici la un computer sofisticat. Le scrie cu stiloul aflat permanent în buzunarul de la piept.
Prânzul: mereu cu alți oaspeți
Prima oară când suveranul se oprește din activitatea de birou pentru a lua masa este ora 12.30. În cazuri excepționale, masa este servită și la 13.00, doar când sunt invitați. Mihai I se așază în capul mesei din sufrageria mică, în care mobila este compusă din masă și șase scaune.
De obicei, la prânz vin tot felul de invitați, iar în ziua de 10 ianuarie au apărut, timid, Marius Oprea și Stejărel Olaru… Cei doi au fost serviți cu un gin, de către principele Radu, în salonul alb, chiar înainte de a fi așezați la masa regală.
Monarhul a preferat un pahar cu suc de roșii. Eticheta ne-a interzis însă fotografierea prânzului regal. Am putut observa doar poziția fiecărui mesean. În dreapta și-n stânga regelui au fost așezați invitații, apoi Altețele Margareta și Radu, iar în față, Regina Ana.
Potrivit unui angajat al Casei Regale, fiecare prânz are o caracteristică: toată lumea mănâncă foarte puțin. De dată aceasta, meniul a fost format dintr-o salată de creveți și un piept de pui marinat în sos tomat, cu legume asortate. Desertul: salată de fructe. Nu a lipsit de pe masă vinul preferat al Majestății Sale: Rai de Murfatlar. Roșu și dulce. Totul a durat fix un ceas. Ca de obicei.
Cu Regele la volan
După o jumătate de oră de odihnă, Regele Mihai I a decis că este momentul unei ieșiri în oraș, alături de Principesa Margareta. „Mergem la Librăria Cărturești pentru a cumpăra câteva cărți scrise de Principele Radu. Am rămas fără niciun exemplar”, ne-a explicat fiica regelui, care ne-a făcut onoarea de a vedea cum se descurcă Majestatea Sa în traficul infernal din Capitală.
Puțin dezorientat de mașina pe care trebuia să o conducă, Mihai I a verificat fiecare buton dintr-un BMW ce seamănă mai mult cu un avion, doar că are roți.
„Eu am un Volvo, dar dacă știi să conduci nu mai contează autoturismul. Pare cam complicat. Prea multe butoane”, a spus suveranul, după care a demarat lin.
Principesa s-a jucat verificând funcțiile mașinii, după care s-a oprit pentru a nu face cine-știe-ce năzbâtie.
De la poarta Palatului Elisabeta și până la intersecția din Piața Romană, șoferii nu l-au recunoscut pe rege, ba chiar era să-l acroșeze din exces de zel la volan. Sigur și calm, Mihai I a evitat ciocnirile și și-a continuat drumul ca orice șofer profesionist. Prima persoană care l-a recunoscut pe traseul până la librărie a fost Ticu Dumitrescu, aflat într-un autoturism ce a rulat paralel, o perioadă. Acesta l-a salutat pe rege și i-a făcut semne că-l va căuta la telefon.
Vrăjit de cărțile tehnice de la Cărturești
La Librăria Cărturești, suveranul a intrat fără a călca pe covorul roșu, ci doar ca un simplu cititor pasionat. S-a uitat peste câteva cărți, iar Principesa a cumpărat patru exemplare scrise de soțul ASR, apoi s-au retras la un ceai de fructe.
„Am mai fost aici și au un ceai excelent. Și prăjiturile sunt la fel”, a afirmat Principesa Margareta, care, din nou, s-a abținut să guste dulciurile.
Clienții păreau preocupați de cărți și mai mult de filmarea unei emisiuni, eveniment care avea loc la câțiva pași de Majestatea Sa. Sătul după micul dejun și prânz, regele a refuzat ceaiul, dar a mâncat câteva prăjituri, apoi s-a uitat la câteva tomuri impresionante de cărți tehnice. Și-a revăzut astfel mașina care se află în Elveția: un jeep Ford din anii ’40. A fost fascinat de noile autoturisme, dar a renunțat să cumpere ceva. Multe dintre cărți le achiziționase deja.
Banc regal
Spre finalul ceaiului, Regele Mihai și-a amintit un banc de pe vremea regimului comunist. „În perioada în care exista un conflict între URSS și China, doi prieteni au mers la restaurat și au cerut un ceai. Ospătarul i-a privit lung, apoi i-a întrebat: rusesc sau chinezesc? După câteva secunde de ezitare, unul dintre ei a răspuns: mai bine o cafea”, a izbucnit regele în râs, aproape să-i dea lacrimile.
Incident cu o șoferiță blondă
Bancul spus de rege a încheiat vizita la „Cărturești”. Patronii librăriei au insistat să facă un cadou Altețelor Regale: un serviciu de ceai.
La ieșirea din librărie, mașina nu fusese trasă în față din cauza unei blonde (aceeași care la venire a fost la un pas să tamponeze limuzina regală și doar un claxon a oprit-o). Aflată la volanul unei Dacii 1310, șoferița a ținut morțiș să parcheze singură, chiar dacă un SPP-ist s-a oferit să o ajute. Regele și Principesa se uitau amuzați cum blonda trăgea în toate părțile de volan, doar-doar o nimeri direcția bună. După câteva minute, „șoferul-minune” a reușit, iar regele a putut urca la volan.
Când i s-a spus că a condus perfect, chiar dacă traficul a fost infernal și nu a existat o mașină oficială care să-i deschidă drumul cu girofaruri, Majestatea Sa a replicat zâmbind: „Să nu mă întrebați de când am carnet”.
Școala de șoferi de la Cotroceni
A povestit totuși că prima oară când s-a urcat la volan avea opt ani, iar mașina aparținea Principelui Nicolae. „La Cotroceni am învățat să conduc. Acolo mi-am făcut școala”, a precizat suveranul. Apoi, se știe că demontarea, asamblarea și condusul autoturismelor au devenit pasiunile Majestății Sale, împreună cu pilotarea avioanelor. Printre performanțele sale se numără refacerea a opt jeep-uri militare din Al Doilea Război Mondial.
Mândria colecției sale de mașini vechi este jeep-ul generalului american George Patton, primit de la Principele Charles de Luxembourg. Condiția sa nu era una dintre cele mai bune, așa că suveranul l-a reparat complet, iar acum îl păstrează în garajul de la Versoix.
Cina cu ambasadorul Turciei
După periplul prin oraș, Majestatea Sa a avut o scurtă întâlnire cu părintele Nectarie, stărețul Mănăstirii Radu Vodă, care a venit să-i ureze la mulți ani și să-i dăruiască o icoană. A încercat să-i sărute mâna regelui, dar acesta și-a retras-o elegant. La ora 19.00, programul strict a continuat cu primirea ambasadorului Turciei, Ahmet Rifat Ökçun, care a fost invitat la cină.
Și Excelența Sa a venit cu cadouri pentru toată familia regală, dar i-a venit greu să le înmâneze inițial Altețelor Sale Regale pentru că Ursus nu l-a agreat din prima clipă. Supranumit „câinele reîntoarcerii”, Ursus este patrupedul adoptat de Casa Regală după ce a fost primită din nou în România. După ce a lătrat de câteva ori, câinele a fost potolit de Principesa Margareta. Un scurt cocktail a precedat cina regală, la care meniul a fost la fel de delicat ca prânzul. În afară de veșnicul Murfatlar, furnizorul Casei Regale, a fost servită o cremă rece de varză cu cartofi, file de somon umplut cu spanac și jeleu de vin roșu, ca desert.
Citate
Despre București: „Nu mai recunosc mare lucru din oraș. Au fost dărâmate multe clădiri și au fost construite blocurile astea urâte. Parcă ar fi buncăre”.
Lipsă: „Când sunt în Capitală, îmi este dor de atelierul meu auto de la Versoix. Mie nu-mi este teamă să mă murdăresc pe mâini”.
Politicieni: „Prefer să mă abțin cu toate că sunt câțiva care merită să fie apreciați”
Origini: „Am fost de două-trei ori la castelul din Sigmaringen și am fost impresionat de frumusețea lui și de felul în care a fost păstrat. Dar nicăieri nu este mai bine ca acasă: în România”.