Rețeta incompetenței: cum ucizi un medic

Fapte. Un anunț cumva sec e postat de Spitalul Universitar: Colegul nostru, dr Cătălin Bărbulescu a încetat din viață aseară. Gândul nostru să urmărească permanent de acum acest om bun.

Comorbidităţi. În vârstă de 65 de ani, medicul suferea de mai multe afecțiuni: boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), hepatită C, diabet, sechele de tuberculoză și avea două stenturi la inimă. În spital s-a infectat cu Covid-19. Pe 15 mai a fost confirmat, iar pe 18 a murit.

Cauza decesului: incompetență.

Parcă aud: stai, domnule, că era bolnav, iar virusul i-a pus capac! Nu, dragi cititori, incompetența i-a adus sfârșitul. Prin decizii guvernamentale sau manageriale îi scoți din activitate pe toti cei care au comorbidităţi. Riscul de infectare există oricum, dar pentru ei poate fi fatal. Cum s-a și dovedit în acest caz. Mai avem la nivel național 2.625 de persoane din rândul cadrelor medicale și al personalului auxiliar, care sunt infectate cu coronavirus. Știe ministerul de resort sau Grupul de comunicare strategică exact câți angajați suferă de comorbidități? Mă îndoiesc, că nu le-a stat mintea la asta, ci la importuri de pampers sub formă de tampoane cu aripioare.

Măsurile și declarațiile anapoda nu ajută la salvarea vieților, ci la pierderea lor. Așadar, nu mai ucideți medici, asistenți, personal auxiliar sau alt gen de angajați care sunt în pericol din cauza afecțiulor de care suferă. E o decizie simplă, domnilor guvernanți! Luați-o înainte de a trimite sub pământ alți români.

Notă și mesajul unei asistente. Spital Universitar ar fi trebuit să reamintească despre competența doctorului specialist în chirurgie toracică, de veselia lui, de faptul că lumea îl considera deasupra unui lord și-l iubea, mare lucru în această tagmă. A făcut-o însă o colegă de-a domnului Bărbulescu, o asistentă, într-o postare cu suflet.

A plecat un OM ! …a zburat un SUFLET MARE si BUN catre stele ! Am ramas mai saraci cu o portie de ras pe care ne-o oferea zilnic, mai saraci cu doua maini iscusite! Ce pot spune domnule doctor ? Ne-ati luat prin surprindere pe toti! Suntem tristi si cu sufletele goale! Deja imi este dor de dumneavoastra!! Tare imi doresc sa mai intrati odata in blocul operator si sa imi spuneti : „hai mai Carmencito sa te imbratisez de ramas bun, … a venit timpul…am drum lung de facut…plec spre stele !!” Oh!! Cat v-as mai imbratisa si cat v-as ruga sa nu plecati, nu inca! Sa mai stati … pret de un ceas macar, pret de un ras bun despre o gluma pe care sa ne-o spuneti, pret de o imbratisare lunga, pret de o privire plina de recunostinta pentru OMUL care ati fost!

Poate asa nu am ramane cu golul acesta in suflete…cu parerea de rau ca nu am putut sa ne spunem „ramas bun”! Drum lin, domnule doctor! Multumesc pentru ca atunci cand am cerut o mana de ajutor ati fost acolo si mi-ati intins-o, multumesc pentru ca ati facut ca turele grele sa treaca mai usor datorita glumelor cu care ne inveseleati, multumesc pentru faptul ca la un moment dat mi-ati oferit o lectie despre viata care m-a ajutat foarte mult! Daca exista Dumnezeu, atunci sa va ierte „cele cu voie si cele fara de voie” si sa va aseze langa cei drepti si buni, printre stele! Va imbratisez cu gandul trist…,dar intr-un fel impacat pentru ca nu a fost „scris” sa treceti prin suferinta lunga„.

6 comentarii la „Rețeta incompetenței: cum ucizi un medic”

  1. Sincere condimente ! Păcat ca dl.dr. daca se știa cu comorbiditati nu a hotărât el singur sa stea acasa ( să se pensioneze, ….) stiind riscurile la care se expune . După cum se știe și se vede nu are nimeni grija noastră.

    Răspunde
    • Cei care si-au dat demisia au fost aspru criticati ca fugind din fata responsabilitatilor…

      Mare pacat!

      Dumnezeu sa-l ierte !

      Noi sa nu ii / ne iertam !

      Răspunde

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: