Virusul final: foamea de rău


Scrie o poezie genială sau mai multe, iar așa vei avea garantată posteritatea, dar nu te aștepta să nu fii ignorat în timpul vieții. Avem exemple și-l pot pomeni doar pe Eminescu. Scrie un roman fantastic și vei păți la fel. Pot să-l amintesc pe Panait Istrati. Ori poți picta opere surprinzătoare care vor valora milioane după moartea ta. Am în minte prea mulți artiști care au sfârșit în mizerie. Omul modern nu este infometat de frumos, ci de urât și rău.

Ai greșit o literă sau un emoticon pe Facebook, iar toată cariera ta e cuprinsă într-un singur cuvânt de acuzator: prostie. Nimic nu contează dinaintea banalei erori. Oamenii au devenit vânători, judecători și călăi. Abia așteaptă să-și frece mâinile de bucurie c-au descoperit ceva cu care te pot pune-n genunchi, apoi să-ți ia capul în public. O nouă elită atotcunoscătoare e gata să te calce pe gât cu satisfacția inventatorului unui leac pentru salvarea speciei.

Omul modern are o foame de rău de neînchipuit, iar ipocrizia e bisturiul cu care operează. Toți păcătoșii din lume îți vor cita din Biblie unde ai greșit, chiar dacă ei comit aceleași păcate sau mai multe. Apoi se vor justifica în treacăt și rar: nimeni nu e sfânt. Bine, tu trebuie să fii sfânt, că altfel vine gâdele să te ghilotineze.

Virusul fatal nu este nicio boală mai periculoasă ca foamea de rău. Urâtul ne va ucide într-un final, pentru că nu vom avea timp să mirosim o floare pentru sufletul nostru, ci suntem cumva forțați de tăvălugul online să dăm share sentimentelor și senzațiilor intime. Nici cerul instelat sau norii pufoși ca vata de zahăr nu pot fi admirate fără ca lumea să știe. Dacă ai o relație sentimentală, atunci e musai să știe poporul cu cine și eventual ce faci. În acest vertij exhibiționist, elita apare și începe să caute cerul de purici, norii de zahărul nociv și faptul că trandafirul n-are un miros mai plăcut ca moartea. Pentru că moartea și violența conduc în topul celor mai citite știri. Răul, mai exact.

Salvarea vine personal prin întoarcerea la frumos și la bine. M-aș bucura ca mulți să înțeleaga și să accepte că altă cale nu există. Schimbați foamea de rău cu foamea de bine. Atunci vom fi salvați toți.

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: