Arta unui jet în miros de cadavru-n putrefacție

Veți spune că am înnebunit, dar am restrâns într-o propoziție actul așa-zis artistic care s-a petrecut în Muzeul Cetății orașului Oradea. N-aș fi aflat despre grozăvie, dacă n-aș fi citit la Adrian Stroea pe facebook, unde veți găsi mai multe imagini. Am ales una cuminte. Restul poveștii în continuare.

„Lumea se îndreaptă agale spre încăperea în care urma să se petreacă actul de cultură: trei panouri de pânză, pe stative, un televizor la care rulau cântece religioase americane, folie pe jos, câteva găleţi de vopsea, într-una un fel de vopsea lavabilă roşie. După un panou, cei doi tineri artişti se pregătesc de zor.

Actul „artistic”

În spatele panourilor se văd doar gleznele şi tălpile goale ale celor doi tineri. Se învârt pe loc, freamătă, apoi îşi fac apariţia din spatele panourilor… în cucul gol! Câteva doamne mai să-şi scape paharele din mâini, o mămică îşi trage repede fetiţa afară din încăpere. Totuşi, la timp, greul abia acum începe. Cei doi tineri poartă pe faţă o mască din cele folosite de vopsitorii auto, cu filtre nazale imense. Agale, în curul gol, traversează încăperea printre spectatori şi ies afară, în curtea din spate, de unde aduc în braţe un frigider mic, din soiul celor folosite în hoteluri. În urma lor se degajă un miros de hoit insuportabil, care îmbâcseşte încăperea în câteva secunde. Unul dintre tineri se aşază pe o găleată întoarsă cu fundul în sus şi începe să toarne cu palmele făcute căuş, vopseaua roşie ca sângele într-un lighean. Celălalt, aşază televizorul pe frigiderul împuţit şi scoate apoi bucăţi de carne sângerânde dintr-un sac, le freacă tacticos cu o perie de sârmă, le aruncă în lighean. Deschide frigiderul larg, unde zac bucăţi de carne, negre, în putrefacţie. Duhoarea de cadavru alungă rapid mulţi spectatori. Cei doi încep să desfacă carnea putrezită de pe oase şi o depun în lighean, oasele le aruncă grămadă, în faţa lor. La un moment dat, unul dintre tineri începe să urineze în lighean, apoi se năclăiesc din cap până în picoare unul pe celălalt cu chestia din găleată!

Concluzia?

Dacă nu aş fi fost martor ocular la acest „act artistic”, cu greu aş fi crezut că aşa ceva s-a petrecut în realitate, sub acoperirea unui vernisaj patronat de o organizaţie serioasă. Am rezistat exact atât cât am relatat, apoi am plecat, întrebându-mă dacă astfel de momente chiar reprezintă un act artistic sau nu mă pricep eu defel. Chiar orice poate fi botezată artă? Unde se sfârşeşte obscenitatea şi unde începe actul creator? Unde se regăseşte extravaganţa creatoare şi mesajul întipărit pe retină – în fluidele dezgustătoare transformate în veşmânt de cei doi tineri? Asta înseamnă „Artistul ca act de resuscitare pentru planeta în derivă”?

Concluzia vă rog să o trageţi singuri…
https://www.crisana.ro/
by Doboșeru Petru”.

Un comentariu la „Arta unui jet în miros de cadavru-n putrefacție”

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: