Isteria vaccinului

Mai sunt câți pași până când oamenii vor ajunge să se ucidă între ei de la un vaccin. Cum s-a ajuns aici? Să o luăm pas cu pas, cum îi place președintelui să spun, când tropăie pe loc.

Pașii au început cu imagini apocaliptice de oameni care cad secerați pe stradă. Ne-am uitat ca la o curiozitate. Apoi au început să-i sigileze în casă pe chinezi. Iar ni s-a părut exagerat. România este aparent departe de China și n-are cum să ne afecteze, ne-am gândit. Apoi, specialiștii ne-au confirmat oficial că e doar o răceală, un pui de gripă. Ce gripă e aia care te ucide când mergi pe stradă, asta nu ne-am întrebat, chiar dacă acum știm că este regie. Bine, poate unii nu știu nici acum.
Apoi, prin martie, autoritățile noastre au spus că nu e chiar așa cum au crezut și ne-au informat zâmbind. Au început restricțiile. Am trecut așadar de la pasul cu uluirea la panică. Apoi am pășit în isterie că rămânem nemâncați și neșterși la cur, de s-au golit supermarketurile. Următorul pas a fost în neputință, dar vara concediilor oficialilor ne-a adus libertatea pe jumătate. Toamna trecută a fost grea, dar au fost alegeri, iar autoritățile ne-au sacrificat. Aveau nevoie de votul nostru.
Continuarea AICI.

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: